Inginerie

Optoelectronica reuneşte optica tradiţională, domeniul surselor semi-conductoare emiţătoare de radiaţie, a detectoarelor, a laserelor, a fibrelor optice şi electronica asociată lor. Ea studiază interacţiunile luminii în domeniul de lungimi de undă de la zeci de nm la 20 μm, cu materia în stare gazoasă, lichidă sau solidă şi dispozitivele care se bazează pe aceste interacţiuni. Aceste dispo-zitive combină părţi optice cu părţi electrice şi s-au dezvoltat enorm în ultimii 20 de ani, ca rezultat al extinderii industriilor materialelor semiconductoare. Încă de la început noutăţile din laboratoarele de optoelectronică şi-au găsit aplicarea imediată în practică. Unele dispozitive, cum este dioda electro-luminiscentă, a pătruns în majoritatea aplicaţiilor profesionale şi de consum încă din anii 70. Extinderea comunicaţiilor optice a determinat producţii masive de componente optoelectronice. Acelaşi efect l-au avut lărgirea domeniului de aplicare al laserelor şi dezvoltarea înregistrării şi stocării optice a informaţiei. Fiabilitatea, randamentul sporit şi costul scăzut au contribuit la răspândirea componentelor optoelectronice. În universităţi, optoelectronica s-a consolidat ca disciplină de sine stătă-toare, în plus, tot mai multe cursuri de fizică şi de electronică din întreaga lume includ subiecte de optoelectronică. Cursul de optoelectronică dedică partea introductivă noţiunilor fundamentale de optică, apoi revin sporadic la acestea, când aplicaţiile o impun. El corespunde cerintelor anul III de la la secţia de Electronică Aplicată.