Optoelectronica reuneşte optica tradiţională, domeniul
surselor semi-conductoare emiţătoare de radiaţie, a detectoarelor, a laserelor,
a fibrelor optice şi electronica asociată lor. Ea studiază interacţiunile
luminii în domeniul de lungimi de undă de la zeci de nm la 20 μm, cu materia în
stare gazoasă, lichidă sau solidă şi dispozitivele care se bazează pe aceste
interacţiuni. Aceste dispo-zitive combină părţi optice cu părţi electrice şi
s-au dezvoltat enorm în ultimii 20 de ani, ca rezultat al extinderii
industriilor materialelor semiconductoare. Încă de la început noutăţile din
laboratoarele de optoelectronică şi-au găsit aplicarea imediată în practică.
Unele dispozitive, cum este dioda electro-luminiscentă, a pătruns în
majoritatea aplicaţiilor profesionale şi de consum încă din anii 70. Extinderea
comunicaţiilor optice a determinat producţii masive de componente
optoelectronice. Acelaşi efect l-au avut lărgirea domeniului de aplicare al
laserelor şi dezvoltarea înregistrării şi stocării optice a informaţiei.
Fiabilitatea, randamentul sporit şi costul scăzut au contribuit la răspândirea
componentelor optoelectronice. În universităţi, optoelectronica s-a consolidat
ca disciplină de sine stătă-toare, în plus, tot mai multe cursuri de fizică şi
de electronică din întreaga lume includ subiecte de optoelectronică. Cursul de
optoelectronică dedică partea introductivă noţiunilor fundamentale de optică,
apoi revin sporadic la acestea, când aplicaţiile o impun. El corespunde cerintelor
anul III de la la secţia de Electronică Aplicată.
